Din '89 si pana acum, "reforma" ne-a bulversat existenta. Acestei paradigme i-au cazut prada relativa noastra liniste, bruma noastra de bunastare, de trai decent, sentimentele de mandrie nationala, precum si limba noastra stramoseasca. La fel ca intotdeauna, cand am inlocuit, prin revolutie, un mod de productie cu altul, n-am folosit ceea ce era bun in vechea "infrastructura", ci am distrus totul, reinventand totul, incepand chiar cu redescoperirea rotii. Asa este si in invatamant. Daca inainte de '89, mult ocaratul sistem de invatamant comunist fusese bine structurat si stabil, permitandu-i elevului sa opteze pentru o anumita specializare si sa stabileasca etapele pe care urma sa le parcurga, in vederea atingerii tintei propuse, astazi elevii sunt total debusolati. Fiecare ministru, care s-a perindat pe la conducerea Ministerului invatamantului, a cautat sa-si lase amprenta asupra sistemului. Rezultatele se vad, cu ochiul liber. Nici limba noastra stramosasca n-a scapat de binefacerile reformei. Te ingrozesti cand vezi ca nici macar folosirea aricolul propriu-zis enclitic, nu se mai cunoaste. Ramai surprins auzindu-i pe prezentatorii stirilor meteo, vorbind de nu stiu ce cantitate de precipitatii pe "metrul" patrat. Te crucesti vazandu-i ca nu stiu cand anume substantivul "metru" trebuie ariculat cu articolul propriu-zis enclitic "l", si cand nu. Pe de alta parte, vedetele mass-media sunt cele care dau tonul in cultura, iar numarul "englezismelor" utilizate in discurs, constituie garantia unei inalte eruditii. Am mai spus - cu alta ocazie - ca nu stiu daca "rusinea" de a vorbi, curat, romaneste este un semn al unei culturi academice, sau mai degraba este semnul unui profund dispret fata de propria obarsie. Desi, daca ma gandesc bune, cred ca nu mai avem nimic sfant. Nu mai avem insemne, ci numai brend-uri. Nu mai invatam, nu ne mai instruim, ci facem training. Nu mai avem tendinte, ci numai trend-uri. Constat ca nici sentimente nu mai avem. Ele au fost inlocuite de filling-uri. In aceasta situatie - spre a fi in ton cu vremea - cand aud si vad cat de batjocorita este limba noastra, cea de toate zilele, zau ca ma incearca un filling de voma. Acelasi sentiment ma insoteste si cand vad "nastrusniciile" unor "capete luminate", care - in marea lor intelepciune - incearca sa modeleze tanara generatie, dupa chipul si asemanarea lor. Spre exemplu, ghidul destinat orelor de dirigentie, ce urmeaza a fi introdus in circuitul scolar la clasele 1 - 8, incepand din toamna lui 2008, intitulat "Viata mea, un joc serios", aproape ca m-a lasat fara replica. Sa vorbesti unor copii despre sexualitate, mi se pare o incitare a instinctelor animalice, un sacrilegiu ce pangareste puritatea eternei iubiri. Viata nu este un joc, fie el si "un joc serios". Abordarea unor subiecte cu conotatii sexuale, cu niste copii aflati in plin proces de socializare, contravine normelor moralei bunului simt, transformand sentimentul de iubire dintre un barbat si o femeie, intr-un banal contact fizic generat de instinctul primar de procreere. "Deconspirarea" iubirii, demonetizarea, abandonarea ei in desuetitudine prin inlaturarea "misterului" care invaluie actul unirii barbatului cu femeia, nu este un semn de bun augur, menit a largi cultura tinerei generatii, precum la fel nu este si ideea de a implementa - (Ioan Ciorca)

Citeste articolul integral pe: PresaOnline.com