Rencenzie a cartii "De la ura la viata", de Thomas CSINTA (*) Philippe MAURICE, simbol al abolirii Pedepsei Capitale in Franta, a fost condamnat la moarte in 1980 (cu putin timp inainte de abolirea acestei pedepse) pentru uciderea unui politist si ranirea a inca doi gardieni, (dintre care unul, ulterior a decedat), in cadrul unui schimb de focuri intre el si autoritatile de ordine publica, care l-au surprins in parking-ul unui supermarket, sustragind un radio-casetofon dintr-un Peugeot 604, pe atunci o masina de lux. Dupa 23 ani de detentie in inchisorile franceze cele mai « reputate », gratiat si eliberat datorita unei performante intelectuale « hors norme » (nemaivazut in mediul carceral !) scrie o carte « De la ura la Viata », ale caror drepturi de autori cedeaza rudelor victimelor sale si care zguduie din temelii intreaga opinie publica franceza si internationala ! Autorul articolului de fata, primind drepturile de autor pentru traducerea acestei carti in limba romana (in faza de finalizare) va lansa aceasta carte in compania autorului ei, pe unul din canalele de stiri ale RCS.

Lucrare de exceptie, remarcabilà atît prin fidelitatea descrierii universului carceral francez (« kafkaian ») din ultimele doua decenii cît si prin modul în care autorul ridicà si abordeazà problema delincventei juvenile în contextul derapajelor sociale de dimensiune, caracteristice societàtii franceze din acea perioadà.
Prin suprapunerea a douà puncte de vederi diametral opuse, cel subiectiv, al unui fost mare criminal juvenil si cel obiectiv, al unui actual reputat om de stiintà în plinà maturitate, autorul descrie debutul sàu în lumea « hors la loi », a criminalitàtii, precum si lungul drum, anevoios cu toate dificultàtile sale, pe care l-a stràbàtut pînà la reusita sa pe plan profesional, care i-a adus gratierea în 2000, dupà comutarea pedepsei sale cu moartea în 1981, la pedeapsa cu închisoare pe viatà.
Universitar, Om de Stiintà, simbolul abolirii Pedepsei Capitale în Franta, Philippe MAURICE este primul mare criminal cu numele înscris în istoria Marelui Banditism (Grand Banditisme) si a Crimelor de Sânge (Crimes de Sang) franceze, gratiat de François MITTERRAND, dupà cîstigarea alegerilor prezidentiale, înainte chiar ca abolirea Pedeapsei Capitale sa fie votatà de Adunarea Nationalà în septembrie 1981, prin interventia Lui Robert BADINTER, (abolitionist convins, aparator benevol ai celor aflati pe culoarele mortii) care devine Ministrul Justitiei al Frantei, in timpul mandatului MITTERRAND.
Philippe MAURICE este însà si simbolul unei reusite profesionale de exceptie si a unei reintegrabilitàti sociale de mare succes, care în timpul celor 23 de ani de detentie (1977-2000) prin renumitele închisori pariziene si de provincie (La Santé, Fresnes, Saint-Maur, Fleury-Merogis, Besançon, Caen, Tours, etc.), trece de la esecul scolar (Scoala profesionalà de Ajutor Contabil, abandonatà!) la titlul de Doctor in Stiinte Umaniste (Istorie, Specialitatea Istorie Medievalà-1995) iar ulterior, Director de Cercetare la CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintificà) în cadrul Universitàtii din Tours, în urma eliberàrii sale conditionale, solicitatà de peste 150 de universitari si oameni de stiintà (printre care multi laureati ai Premiliui Nobel) medievalisti renumiti, din toate colturile lumii.
Rebel si reformator de-a lungul anilor sài de detentie, Philippe MAURICE a fost înainte de toate un om revoltat contra sistemelor penitenciar si juridic, pentru încalcarea sistematicà a drepturilor detinutilor si a drepturilor omului, pentru violarea codului muncii prestate de detinuti, contribuind astfel decisiv prin activitatea sa depusà în spatele gratiilor, la ameliorarea conditiilor de detentie, la respectarea drepturilor detinutilor si revalorizarea lor pe plan social.
Nàscut la Paris într-o familie ulterior « dezmembratà », avînd tatàl Oficer de politie (divizionar), un om sever si dur de care mama sa se desparte nu cu mult timp dupà nasterea sa, mutîndu-se cu el si cu fratele lui mai mare Jean-Jeacques « en banlieu » parizian (*) (a se vedea nota autorului de la sfârsitul articolului !), considerà cà esecul sàu scolar ca de-altfel si « alunecarea » lui în structurile atît de formà cît si de fond ale delincventei (alàturi de Jean-Jacques, fratele sau mai mare) este rezultatul naivitàtii lui juvenile, a hazardului, dar si a conjuncturii social-economice caracteritice acelei perioade !
Fàrà a minimiza faptele, fàrà a nega vinovàtia lui (dupà eliberare cerînd scuze rudelor victimelor sale în emisiune televizatà directà si donînd lor toate drepturile sale de autor obtinute din vînzarea lucràrilor sale !), se considerà într-un fel o victimà, pe bunà dreptate, punînd accentul pe faptul ca responsabilitatea pentru esecul lui revine în primul rând societàtii, care nu a fàcut « eforturi » suficiente pe plan social-economic în acele timpuri ( « Giscardiene ») pentru cei ca el si semenii sài, care tràiau în medii sociale defavorizate ale cartierelor gigant în marile banlieu-ri pariziene.
Pornind de la propria sa experientà, de-a lungul întregii sale lucràri, atrage atentia în mod deosebit (în scop educativ !) asupra faptului ca binele si ràul coexistà si cà ceea ce le separà este foarte « fragil » si « sensibil », motiv pentru care de multe ori, « ràtàcirea » pe un drum la « periferia » legilor poate duce în afara lor la o marginalitate, de unde cale de întors nu mai existà !
Din acel moment toate actele si manifestàrile conduc (cu rare exceptii !) càtre un esec sigur care este inevitabil si nu poate fi decît regretabil !
Pentru cà « jocul » delincventei este...un « joc de noroc » ! Un « joc » foarte periculos si este foarte dificil sà-l delimitàm! În majoritatea cazurilor intervine iprevizibilul care nu poate fi nici eliminat, nici controlat si comiterea ireparabilului care ne « împinge » înainte càtre esecul...total, devine o certitudine !
Unii reusesc, bineînteles si datorità unei conjuncturi si « favorabile », sà ràmînà într-un cadru precis, între niste limite ale infractionalitatii, fàrà a comite crime de sânge !
Este si cazul lui Jean-Jacques, care angreneaza pe Philippe fratele sàu mai mic (pe atunci « curat » sub aspect juridic, fàcînd serviciul militar la Pompierii parizieni) pe calea banditismului, fàrà ca ei sà-si dea seama de gravitatea situatiei si ale actelor lor care vor comite, împreuna sau ulterior, separat!
Ironia soartei face cà desi Jean-Jacques în momentul « debutului » lui Philippe era deja cunoscut ca un « membru » activ al marelui banditism si a crimei organizate (bracaje de bancà si furgoane blindate, jaf armat, evadàri, etc.), el ràmîne totusi în limitele acestui tip de infractionalitate, pînà cînd se sinucide la închisoarea din Caen în 1997 în urma arestàrii sale legatà de o serie de spargeri comise în ultimele luni ale anului în curs, la numai cîteva sute de metrii de Centrul de Detentie în care Philippe îsi ispàsea pe atunci pedeapsa sa de recluziune criminalà la perpetuitate.
Philippe, mai tînar însa, de inteligentà remarcabilà, inventiv, îsi manifestà geniul lui atît în bine cît si în ràu ! Astfel, chiar « debutant » fiind, si-a depàsit « maestrul », sub toate aspectele ! mai întîi în ràu, astfel încât pe lângà « repertoriul » lui Jean-Jacques, îsi completeazà « palmaresul » printre altele si cu crime de sânge, ulterior însà si în bine, devenind unul dintre cei mai reputati oameni de stiintà medievalisti.
În sfârsit, cartea este o pledoarie pentru abolirea Pedepsei Capitale, (pedeapsa cu moartea), precum si a Pedepsei cu Recluziune Criminalà la Perpetuitate, (închisoarea pe viatà) chiar în cazurile de certitudine, argumentînd cà acestea nu servesc nici cauza detinutului si nici cauza societàtii, având în vedere cà reintegrabilitatea socialà este întotdeauna posibilà (cu reusità mai mare sau mai redusà !) în cazul persoanelor psihic considerate normale. În cazul mentinerii lor, delincventul esuat deja în actiunea sa infractionalà, este obligat sà « avanseze »...în nelegiurile sale cum nu mai are nimic de...pierdut, deci poate comite în continuare acte mult mai grave (crime de sânge în serie, de exemplu). Pe de altà parte, mentinerea criminalului în universul carceral zeci de ani duce la degradarea fizicà, moralà si psihicà a acestuia, la pierderea tuturor reperelor sale sociale, ceea ce exclude orice posibilitate de reintegrabilitate reusità în societate !
Cert, fàrà sà fi fost condamnat la închisoare pe viatà, Philippe MAURICE nu si-ar fi descoperit vocatia, n-ar fi studiat si nu ar fi putut ajunge un om de stiintà !
Consider totusi cà sacrificiul a fost mult prea mare, regretabil si greu pardonabil ! Cà acelas « rezultat » l-ar fi putut obtine si fàrà comiterea crimelor de sânge, avînd în vedere cà deja înaintea lor, justitia francezà îi « rezervase » suficienti... ani de « studiu », cam tot prin aceleasi « institutii » renumite, enumerate mai sus! El este constient ! A suferit si îsi regretà trecutul ! Pentru cà nimic, niciodatà, indifirent de loc, de timp si de împrejuràri nu poate justifica o crimà de sânge !
Nota Autorului : (*) In Franta anilor 60-70 are loc liberalizarea sexuala care simultan produce o "revolutie" sociala, pe toate componentele sale intrinseci! Aceasta liberlizare, tineretul interpreteaza intr-o conceptie usor « deformata » ceea ce duce la o anarhie, la un "haos" social juvenil intr-un fel, care « blocheaza » autoritatile si le « aduce » intr-o « incapacitate » de a actiona in mod liber si...democratic, conform politicii guvernului!
Este momentul cind, Societatile Occidentale (de consum), incep sa "produca" primele "deseuri" umane in sensul ca economia occidentala trece printr-o faza de incetinire si asistam asfel la o crestere exponentiala a somajului, considerat anterior un fenomen izolat! (In timpul mandatului sau prezidential Valerie GISCARD D’ ESTAING spunea ca daca Franta va avea 5oo.ooo de someri, va exploda! Ce sa mai spunem aztazi cand are 3.ooo.oooo si actualii responsabili politici, considera ca situatia nu este chiar...dramatica!)
Este perioada hiperurbanizarii franceze! Incepe reducerea decalajelor dintre orase si sate si constructia unor cartiere populare, cu cladiri-turnuri, de dimensiuni uriase pe locul mahalalelor metropolelor, care vor fi cunoscute ulterior sub numele de "banlieu", efectele ei fiind surprinzatoare ! In jurul marilor metropole se formeaza structuri si sisteme urbane satelit, organic legate de metropolà, cu un tesut de mare densitate controlind o populatie de cca 3-4 ori mai mare decit a metropolei insasi ! (in unele situatii chiar de 6-7 ori, cum ar fi Paris, Lyon, Lille, Marsilia, etc.) De-altfel, fenomenul are loc in toate statele occidentale mari, industrializate: SUA, Japonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Canada, etc .
Cum aceste cartiere, initial, au fost "destinate" in special fortei de munca "importate", necalificate sau slab calificate (din MAGREB si fostele colonii franceze din Africa Neagra), de-a lungul timpului, datorita cojuncturii social-economice mai sus amintite (dar si a hiperindustrializarii ) ele se vor "degrada" (nu fizic ci social), devenind cartiere sugrumate de somaj, de insecuritate, cu un inalt grad de infractionalitate, in care traficul de droguri, violul, bracajul, furturile de fot felul si chiar omuciderile sunt la ordinea zilei! (Fenomenul nu trebuie generalizat la toate banleurile marilor metropole !Parisul, N.Y-ul, Los Angeles, Londra, etc poseda si banlieuri sic, de lux !)
Intr-un asemenea cartier parizian s-au nascut si au crescut fratii MAURICE cu mama lor, dupa ce ea se despartise de tatal lor, care initial se mutase la Montpellier, iar mai tarziu la Tours.
In sfarsit, din cele prezentate mai sus putem intelege contextul social-istoric si economic in care fratii MAURICE au esuat ! Daca lui Jean-Jacques sansa nu prea i-a surîs, Philippe insa a fost sustinut moral si financiar de mama ei in primul rand, creînd o Asociatie de sprijin pentru Detinuti si familiile lor, dar si de prietenii lui de « bransa » care « frecventau mai des » libertatea. Nu trebuie neglijat nici efortul considerabil si demersurile facute de avocatii lui notorii pe lânga autoritatile franceze, presedentie, guvern si ministere , cum ar fi Jean-Louis PELLETIER, Roland DUMAS (fost ministru de externe francez), Robert BADINTER (fost ministru al justitiei franceze) sau Henry LECLERC si nu in ultimul rând avocata stagiara care i-a introdus arma de foc in Inchisoarea « Rue de la Santé » cu complicitatea lui Jean-Jacques pentru ca Philippe sa-si poata organiza propria sa evadare! Cum fratii MAURICE cât si mama lor aveau orientari politice de stinga sau chiar de extrema stinga, in general, orientari specifice celor care traiec in medii si conditii sociale defavorizate, era « normal » ca responsabili de esecul lor sa fie mediul social deforizat (banlieu) in care au crescut, respectiv autoritatile politice si administrative care nu i-au ajutat si nu au manifestat un interes suficient pentru ca ei sa se poata integra intr-o societate expansionista in plina reforma!
In incheiere, nici demersurile efectuate in favoarea lui Philippe MAURICE si nici sustinerea lui morala nu ar fi fost posibile, daca acest mod de gindire necunoscut si inacceptabil inca romanului, nu ar fi fost deja « familiar » autoritatilor franceze încà de pe atunci, acum 30 de ani ! Ca si orientarea avocatiilor apàràrii, de-altfel, care toti, în frunte cu Robert BADINTER erau abolitionisti si militau cu mult inainte pentru abolirea in Franta a Pedepsei Capitale si retragerea ghilotinei de pe scena executiilor franceze ! Cît priveste situatia aztàzi, acest mod de gîndire, nu numai cà a fost « conservat » in « perfecta stare » ci chiar, « imbunatatit » si « consolidat », exercitînd o puternica « presiune » asupra Ministerului Public in acuzarea delincventului si solide circumstante atenuante pentru...apàrare!

__________________________________________________________ (*) Thomas CSINTA, Director de Cercetare Departamentul MASS (Matematici Aplicate in Stiintele Sociale-Programul de Reabilitare Sociala a Criminalilor Recidivisti) Centrul de Consultanta, Studii & Cercetari de pe langa Scolile Superioare de Inalte Studii de la Paris. Este atrasat de presa al Revistei "Politia Capitalei" si Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

Citeste articolul integral pe: Actualitatea