Daca marile tari europene ca Germania, Franta, Anglia, Italia si Spania se confrunta cu « serioase » probleme legate de imigratia clandestina, avand una din « componente », cererea de azil economic « deghizat » in azil politic, si alte tari mai mici ale Uniunii Europene, prospere economic, foste puteri coloniale, cum ar fi Belgia si Olanda, sau chiar si Portugalia, « incep » sa simta nevoia unor reforme in « materie », care sa conduca la o reglementare rapida si eficace ale dosarelor « candidatilor » care asteapta « cu sufletul la gura », verdictul Inaltului Comisariat pentru Refugiati si Apatrizi, daca au sau nu « vocatie »  (expresie introdusa de catre Presedintele Frantei, Nicolas SARKOZY) de a integra tarile « gazda », evident cu respectarea libertatilor democratice si ale drepturilor fundamentale ale omului.

Desi azilul politic nu are nimic de-a face cu « vocatia » de a integra o tara sau nu, cel putin teoretic (fiind acordat unei fiinte umane, indiferent de rasa, religie, sex, nationalitate, nivel de cultura si civilizatie, care este persecutat politic in tara sa de origine si viata careia este in pericol), se pare totusi ca tarile Uniunii Europene, incep sa « descopere », cu mai mult sau mai putin « interes » criteriile de imigrare ale unor tari cu traditie si experienta in « domeniu » ca, Statele Unite, Canada sau Australia ! Evident, nu este usor sa decizi de soarta unui clandestin care se afla pe teritoriul national si care cere azil politic ! Cu atat mai mult cu cat, ajungand deja in aceasta « faza » el este un « norocos » care a avut destul de suferit pana sa se gaseasca in « raiul » sau virtual, imaginat si idolatrizat la el acasa ! (a se vedea si articolul « Dreptul de a muri liber » precum si comentariile de la sfarsitul articolului !) Pentru ca stabilirea « adevarului » care este "misterios si usor de pierdut" (motiv pentru care trebuie recucerit mereu !) asa cum Albert Camus (premiul Nobel 1957) « ne-a invatat », este o munca de Sisif !
Din informatiile pe care le detinem, se pare ca, Comisariatele pentru Refugiati si Apatrizi, nu dispun sub nici o forma, nici pe departe, nici de mijloacele materiale si nici de cele umane, necesare pentru stabilirea « adevarului » ! Astfel, ele recurg la o solutie de compromis, prin care, un clandestin care economic si social are « vocatia » de a integra o tara sa fie « considerat » si un bun « azilant politic » in tara gazda ! Ca solutie, este o « solutie », dar nu una cu care sa ne mandrim ! Azilul Economic, care face apel la « vocatia de integrare » (a se vedea si articolul « Modelul Imigratiei selective a lui Sarko » cu comentariile de la sfrasitul articolului!) este o necesitate pentru mentinerea echilibrului fortei de munca in Uniunea Europeana, pe cand Azilul Politic este o « obligatie morala » (indiferent de « vocatia » de integrare sau nu a « candidatului ») a oricarui stat de drept in care el este solicitat de o persoana care in tara sa este persecutata, politic, social, religios si a carei viata este in pericol ! Pe de alta parte, chiar daca este legal, este absolut inuman ca peste ani de zile sa expulzezi un azilant politic, care s-a integrat deja social-economic in tara sa adoptiva !
Altfel, ajungem la celebrele « relatii de incertitudine » (Werner HEISENBERG, fondatorul Mecanicii Quantice) aplicate « Mecanicii Sociale » (Spiru Haret, fondatorul Sociologiei Matematice), conform carora, cu cat vrem sa cunoastem cu mai multa precizie « pozitia politica » a solicitantul, cu atat trebuie sa facem investigatii de mai mare amploare in timp si spatiu, ceea ce va influenta rezultatul negativ, adica ne vom indeparta de « adevar », pentru ca « tot ce-i neinteles, se schimba in neintelersuri si mai mari » (Lucian BLAGA) ! Iata de ce, « raspunsul » trebuie sa fie « rapid » si « ferm » (categoric! toleranta zero !) pentru ca solicitantul « sa nu sa poata atasa » nici « social » si nici « economic »!
In Belgia, din cele afirmate de Daniel BACQUELAINE, seful grupului de partide liberale francofone, reiese ca Parlamentul a adoptat doua proiecte de legi care vizeaza reducerea perioadelor de « asteptare » ale solicitantilor de azil politic, pentru a primi sau nu dreptul la regularizarea lor pe teritoriul national! Pe de alta parte, Bruxelles, exclude orice regularizare ai celor fara documente de identitate, aflati deja in ilegalitate! Cat priveste expluzarea lor in tarile lor de origine, nu se « spune » nimic ! Si nici nu are sens ! Pentru ca in majoritatea cazurilor, in special in cazul solicitantilor de azil din tarile Africii Negre, respectiv Orientului Mijlociu, « nu se pot stabilii » niciodata cu “precizie”(!) tarile lor de origine ! In concluzie, azilantii sunt inexpulzabili ! Astfel, asa cum remarca corect D-na Mary NAGY, reprezentand ecologistii belgieni, proiectele nu duc la nici un rezultat ! Exista deja 26.000 de dosare depuse la Consiliul de Stat, din care peste 10.000 la Comisia de Recurs !
Pana in prezent, solicitantii de azil politic trebuiau sa astepte ani de zile pentru obtinerea sau nu a unui titlu de sejur in Belgia ! Timp in care majoritatea s-au si integrat !
Proiectele de legi, reduc timpul de asteptare la mai putin de un an, insuficient pentru peste 50.000 de cetateni aflati deja in ilegalitate (fara documente legale de sedere) care de luni de zile ocupa sub forma de « asediu » peste 40 de locuri, neadecvate, in mod ilegal, majoritatea fiind biserici de-a lungul tarii !

Comentariul Autorului

Totusi o modificare « esentiala » exista ( !?) cu noile proiecte de legi votate asa cum mentioneaza, D-l Patrick DEWAEL, Ministrul de Interne belgian, si anume ca solicitantii de azil nu vor mai depinde «ca institutionalizati » de Oficiul Belgian de Straini (al Ministerului de Interne) ci de Comisariatul General de Refugiati, o insitutie independenta !
Bila alba, pentru ca solicitantii de azil in lungul lor drum catre « prosperitate », intodeauna s-a simtit « terorizati » de oamenii legii, pe care îi considerau dusmanii lor de moarte ! Bila neagra insa, pentru ca tocmai o institutie independenta, noua, cu oameni « noi », se poate « specializa » in acordarea azilului politic pe baza de criterii ale « vocatiei » de integrare !
Mentionam aici si faptul ca la Bruxelles nu se « spune » nimic de regularizari «masive » dar, din informatiile pe care le detinem, nici in 2005 Guvernul nu a prevazut asa ceva si totusi peste 11000 de persoane fara documente legale de sedere au fost regularizate din ratiuni « umanitare » si de « sanatate » !
In plus, din spusele lui Mohammed BOUKOURNA, deputat socialist francofon, care a propus o regularizare masiva ca in 1999-2000 (a mai multor zeci de mii de persoane !), ar reiesi ca majoritatea cetatenilor belgieni ar fi contra unei regularizari masive, ceea ceste « nedemn intr-un stat de drept », cum remarcase Ali GUISSE, purtatorul de cuvant al Uniunii pentru Apararea celor Fara Documente (UDEP), persoanele in cauza fiind condamnate sa « crape in precaritate si in munca prestata la negru », din care un numar considerabil deja au declansat si greva foamei, in special dupa incidentele care au avut loc cu ocazia unei evacuari a lor, pe 4 iulie dintr-o biserica din Anderlecht !

Citeste articolul integral pe: Actualitatea