Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Paris
Corespondent al grupului de Presa al Politiei Capitalei si Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului

Exista un mister in rapirea Jurnalistilor romani ?
“Adevarul este misterios, usor de pierdut si,… trebuie recucerit mereu!”
(Albert CAMUS, Premiul Nobel 1957)

(*) Publicat in Revista OADO, nr 8, Ziarul Politia Capitalei nr. 282

Un studiu aprofundat al teoriei “Kidnapping” (Sechestrare de persoane) in zonele de conflict, pune in evidenta elemente comune, centrale, ale acestor acte de barbarism, a caror analiza si gestionare corecta, in majoritatea cazurilor, permite solutionarea in timp util a problemelor de criza,.
In general, alaturi de Kidnappeur (Sechestrator), un pirat “legitim” in zonele de conflict si Kidnappé (Sechestrat), apare intotdeauna si un intermediar, un “negociator”, numit, fie direct, de catre o autoritate guvernamentala, fie indirect, de catre o autoritate politica, numita de o autoritate guvernamentala sau chiar de diferite servicii abilitate ale acesteia !
In majoritatea cazurilor, rolul negociatorului este cunoscut de autoritati si bine definit. El are obligatia de a “recupera” persoana sechestrata, fara a-i pune viata in pericol, in timpul cit mai scurt posibil si in conditiile cele mai “avantajoase”, posibile, atit din punct de vedere material cit si din punct de vedre al unor eventuale revendicari politice, militare, etc!
Nu putine sint insa nici cazurile in care rolul acestori “intermediari” este destul de ambiguu, find la mijloc multiple interese, unele chiar personale si deloc definite cu precizie, cel putin,…aparent! In aceste situatii, fenomenul de “transparenta” este “eradicat” din radacini! Din acest motiv, aparitia unor supozitii, mai mult sau mai putin fidele realitatii din partea celor implicati intr-un fel sau altul in proces, care, ulterior, “prelucrate” in fel si chip de catre mijloacele mass-media, creaza o totala confuzie si neincredere in autoritati, precum si in intreaga logistica a negocierilor, care in majoritatea cazurilor ramin…neelucidate. Cel putin pe termen lung! Si poate chiar, foarte…lung!
Un exemplu tipic in acest sens, prezinta fosta criza a ostatecilor “franco-romani” in Irak!
Astfel, daca rolul lui Omar HAYSSAM ( ex-PSD) in rapirea jurnalistilor romani nu a fost nici inteles si nici elucidat (inca?!), eventuala lui “paricipare” la criza a permis autoritatilor romane implicarea lui intr-un scandal financiar de mari proportii (in dosarele “Foresta Nehoiu” si “Volvo Track”) ceea ce s-a “materializat” prin arestarea si scoaterea lui din circuitul celor considerati “nepatati”,… definitiv!
Fara a fi identic, cazul jurnalistei franceze Florence AUBENAS, a ridicat si el o serie de probleme de…intermedieri! Adevarat, un alt gen de…intermedieri!
Este vorba de Didier JULIA, deputat UMP (Union pour la Majorité Présidentielle), care intervenise deja (de maniera catastrofica!) in criza cuplului de ostatici Christian CHESNOT - Georges MALBRUNOT!
Opozitia, in persoana lui Jean-Marc AYRAULT (PS) a cerut in acest sens, crearea unei comisii parlamentare pentru anchetarea lui Didier JULIA, care “parea”, ca ar fi fost cunoscut de rapitori sau ca ar fi fost in…contact cu rapitorii!
“Somat” de Jean-Pierre RAFFARIN (pe atunci prim-ministru al Frantei), anchetatorii de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Exterioare) au stabilit in urma unei anchete “minutioase” ca D. JULIA nu dispunea de nici un fel de element concret care sa permita solutionarea crizei!
Pentru interventia sa insa, D. JULIA ceruse autoritatilor franceze competente, ridicarea controlului judiciar, colaboratorilor sai, Philippe BRETT (franco-tunisian, agent K) si Philippe EVANNO (franco-irakian, agent J), cercetati penal din 29 decembrie anul trecut, pentru “colaborare cu o putere sau organizatie terorista straina” , avind in vedere rolul lor destul de dubios in cadrul….afacerii! Mai ales ca, vorbind cronologic, “oamenii” lui D. JULIA, care insotisera un om de afaceri sirian in cadrul misiunii lor in Irak, erau de mult timp, deja “instalati” la Amman, in Iordania, de unde ei promiteau jurnalistilor francezi documente care sa probeze contactele lor cu Florence AUBENAS si “fixeur-ul” (n.a. cel care ghideaza, sfatuieste si traduce) ei, Hussein HANOUN!
Intermediarii lui D. JULLIA, “ J & K “ declarasera pe atunci chiar si cotidianului francez “Libération”, pentru care lucra jurnalista F. AUBENAS, ca numarul lor de mobil l-au comunicat “piratilor” si cheltuisera deja 50.000 de $ pentru obtinerea unei “faimoase” casete “Julia”, in care jurnalista preciza, sub amenintare, cu detalii, conditiile piratiilor in numele “L’Imprécateur”-ului (n.a.imprécateur : boss, cel care blestema, injura) care isi facuse aparitia in “adapostul” ostaticilor in cursul lunii martie, cu scopul de a preciza conditiile lui, de eliberare a ostaticilor.
Ceea ce a urmat cunoastem, dar “rolurile” jucate de JULIA ca si de HAYSSAM, ramin de elucidat! Cu atit mai mult ca amindoi sint cercetati penal, adevarat in dosare diferite, dar a caror intersectie, s-ar putea sa nu fie chiar “asa de…vida”!
Mai ales, pentru ca o serie de contradictii, “sfisie” declaratiile facute de jurnalistii implicati in fosta criza!
Marie-Jeanne ION, declara corespondentului cotidianului francez “Libération” la Bucuresti, Luca NICULESCU, ca ea si ceilalti doi compatrioti ai sai Sorin MISCOCI si Ovidiu OHANESIAN au fost “cazati”, cu ochii bandajati, in acelasi “spatiu” de 8 metri patrati, in subsolul unei cladiri,…undeva (!?) (n.a: pe langa Bakouba, la cca 70-80 de km nord de Bagdad), cu Florence AUBENAS si Hussein HANOUN!
Desi la inceput ii era frica sa comunice cu ea, ulterior se adresa ei, susotind,… in engleza, apoi in franceza! Ca Florence isi dorea un steack, pe cind ea, Marie-Jeanne, o cafea, dupa ce,… vor fi eliberati, evident! Ca Florence a fost pentru ei ca o sora mai mare, care i-a incurajat atit pe ei, romanii, cit si pe fixeur-ul ei, Houssein! Ca ulterior au vorbit de schimbarile avute loc in Romania dupa revolutie, mai ales pentru ca Florence care fusese in Rwanda si Kosovo, trecuse deja prin…Timisoara in ‘89! Ca dupa sfarsitul “cosmarului” pe care il traiau si de care erau sigur ca vor scapa! (n.a: Cum ? De de?) ea a invitat-o in Romania, la Buzau, la parintii ei! Ca ea, i-a vorbit Sylviei AUBENAS, mama lui Florence si regreta ca nu i-a putut spune adevarul despre ea, datorita exigentelor….rapitorilor!
Ceea ce insa declara Florence AUBENAS cotidianului ei, este cu totul,…altceva! Contradictoriu cu cele afirmate de Marie-Jeanne ION!
In primul rand, descrie cu o precizie uluitoare incaperea in care au fost retinuti timp de 157 de zile! Descrierea ei facuta DGSE-ului este reprodusa de “Graphique Reuters”, in imaginea alaturata! Si asta in ciuda faptului ca in timpul sechestrarii lor, fara exceptie, ea si fixeur-ul ei aveau in permanenta ochii bandajati! Ea precizeaza, deasemenea ca “rezidenta” lor a fost un beci de 4 m lungime, 2 m latime si 1,5 m….inaltime! Ca atit ea cit si Hussein erau…numerotati! Ca ea “purta” numarul 6 si ca niciodata in perioada sechestrarii lor nu a schimbat un cuvint cu Hussein! Cu atit mai putin cu jurnalistii romani, pe care nici macar nu-i …cunoaste! In schimb, vorbeste de celebra caseta” Julia” pe care erau inregistrate la cererea rapitorilor 12 mesaje, printre care si cea adresata deputatului Didier JULIA, in care “l’Imprécateur” precizeaza ca vrea sa-si ia revansa fata de “domnia” sa!
In concluzie, fara sa intram in detalii, fara sa ne legam de lucruri marunte deja cunoscute si dezbatute, analizate si reanalizate, fara sa acuzam, totusi, studiind atent documentele de care dispunem, cred ca ne permitem cel putin, citeva intrebari foarte “pertinente”!
In primul rand, cum poate Florence AUBENAS sa faca o descriere atit de detaliata, exacta si completa a incaperii, daca in timpul captivitatii lor, a avut tot timpul, ochii bandajati?
In al doilea rand, cum este posibil sa nu sa fi adresat colegului sau de captivitate, Hussein, timp de 157 de zile, de care se afla la numai…citva centimetrii, nici macar susotind, avind in vedere dimensiunile minuscule, precum si “configuratia” incaperii, descrisa de Florence DGSE-ului si reprodusa de “Graphique Reuters”? Cu atit mai mult, cu cit Marie-Jeanne a declarat ca s-a “intretinut” cu Florence pe toata perioada “sejurului”ei!
In sfarsit, chiar daca matematic pare posibil, in termeni probabilistici este putin probabil si de ce nu, incredibil, ca intr-o piesa cu o sprafata de numai 8 metri patrati si 1,5 m inaltime, pot coabita cel putin 5 (!) persoane (2 francezi si 3 romani, 1 individ/1,6 metri patrati!!)…atitea zile, inchisi 24/24! Cu atit mai mult cu cit, incaperea nu dispunea decit de o mica “gura” de aerisire!
In al treilea rand, care este scopul declaratiilor contradictorii ale lui Florence si Marie-Jeanne?
Raspunsul la aceste intrebari, care desigur exista, sa fie oare cele mentionate de cei in cauza? Adica, protectia celor care se afla inca in captivitate?
In fond, daca aceste persoane “exista” cu adevarat, cine sunt ei, oameni de care nimeni nu stie…nimic? De ce recunoasterea unei captivitati de ”coalitie” franco-romana trebuie sa fie un tabu si poate periclita…vietile altor ostatici?
Fara a nega misterul adevarului in aceasta problema, dificultatea noastra insa, consta in faptul ca a recuceri ceva, ceea ce nu l-am pierdut, pentru ca nu l-am cunoscut niciodata, din pacate, este…imposibil!

EPILOG
Exista surse mai mult sau mai putin fiabile, mai mult sau mai putin demne de incredere! Totusi, autori ai unor documente de origine germana, recunoscuti, au convingerea ferma ca atentatul de la 11 septembrie 2001 a fost dus la “bun” sfarsit cu sprijinul serviciilor secrete americane! Ca sub “indrumarea” lor s-ar deasfasura si “fenomenele” de kidnapping in Irak! Cu scopul de a face presiuni politice asupra celor care le sint deja aliati, dar si asupra celor care din diverse motive s-au opus trimiterii de trupe in zonele de “asediu”! Ca “invazia SUA” in Afganistan si Irak, a fost o “necesitate” economica si militara si ca ea a functionat “conform” planului ca si asasinarea lui JFK in 1963! Numai ca in ’63 “calculele” au fost bune! Si L.H. OSWALD a fost identificat “corect” in pielea tapului ispasitor! In schimb, drama din 11 septembrie 2001, a fost imprevizibila! Si tot conform “calculelor”, caderea “gemenilor” a fost un adevarat dezastru, de neimaginat chiar si in cele mai profunde cosmaruri!
In incheiere, s-ar parea ca solutionarea crizelor de ostatici in Irak ar consta de fapt, in rascumpararea ostaticilor contra unor sume de bani, care ar fi “calculat” si “fixat” dinainte, tot de serviciile secrete americane! Ca cei care executa “misiunile” au dreptul la un “adaos comercial” si un…“avantaj in natura”, in functie de dificultati si imprejurari! Ca toate masurile sunt “luate”, pentru ca adevarul sa nu fie niciodata cunoscut, deci sa ramina …misterios! Pentru ca niciodata sa nu poata fi…pierdut! Pentru ca recistigarea lui sa nu fie niciodata …necesara!Conform Principiului Camus !
  POST SCRPTUM Dupa o minutioasa si indelungata investigatie, in urma consultarii unor documente mai mult sau mai putin accesibile « marelui » public, in urma unor informatii obtinute din surse « neoficiale » dar de mare fiabilitate, in doua articole publicate in ziarul « Politia Capitelei » in 2005 (« Teoria Generala Crizelor de Ostatici in Zonele de Conflict» in nr.281/2005 si « Rascumpararea » in nr.282/2005) am incercat sa « semnalez » o serie de disconcordante si chiar contradictii, intre declaratiile fostilor ostatici romani si francezi in Irak, pentru ca pina la urma sa ajung la concluzia… « rascumpararii » lor, adica ceea ce incearca sa ne sugereze si cotidianul londonez « Times » !
Asa cum rezulta din documentul publicat, in ciuda negarii de catre autoritatile responsabile cu « gestionarea » dosarelor persoanelor sechestrate, atat in Franta cit si in Germania si Italia, au platit in mod secret 45 de milioane de dolari (peste 35 de milioane de euro) pentru eliberarea celor noua ostatici detinuti in captivitate in Irak !
Cotidianul londonez precizeaza ca informatia facuta public este mai mult decat « fiabila » cum departamentul sau de investigatii « a putut » consulta unele documente considerate « top » secrete, aflate in posesia unor responsabili ai securitatii la Bagdad si care au jucat un rol « de mare importanta » in negocierile de eliberare a celor sechestrati.
Din documentele pe care « detine » cotidianul ar rezulta ca tarile ale caror ostatici se aflau in captivitate in Irak, ar fi platit pe « cap de ostatic » intre 2,5 milioane $ USD (1,96 milioane de euro) si 10 milioane $ USD (7,8 milioane de euro) in decursul a 21 de luni, intervalul in care s-a durat « filmul », suma care ar fi fost platita si de Paris, pentru eliberarea jurnalistei franceze de la « Liberation », Florence AUBENAS, care a fost retinuta de kiddnapeuri timp de 157 de zile si care conform « filmului coproductie franco-romane » ar fi putut multumi guvernului de la Bucuresti pentru « generozitatea » lui care « gestionand » in secret problema cu metode « proprii » si « originale » a reusit sa puna « capat » crizei!
Cat îi priveste pe ceilalti doi « insisciplinati » si « naufragiati » prin zonele putin accesibile ale Irakului, Christian CHESNOT si Georges MALBRUNOT, guvernul francez prin « negociatorii » sai ar fi platit 15 milioane $USD, ca sa fie eliberati in decembrie 2004, pentru a putea petrece « sfintele pasti » in familie !
In schimb, Italia mai « norocoasa », desi avea trupe « desfassurate » in Irak (sau tocmai din acest motiv !) a platit « numai » 11 milioane $USD pentru eliberarea jurnalistei Giuliana SGRENA in martie 2005 si celor doi lucratori umanitari Simona PARI si Simona TORRETTA, rapiti in septembrie 2004 si eliberati dupa 20 de zile !
In ceea ce priveste pe nemti, ei nu au platit « decat » 8 milioane $USD (6,3 milioan de de euro), in total ! Numai 3 milioane $USD (cca 2,35 milioand euro) pentru eliberarea lui Susanne OSTLOFF, rapita pe 25 noiembrie 2005 si eliberata trei saptamani mai tarziu. Eliberarea celorlalti doi, Rene BRAUNLICH si Thomas NITZSCHKE, rapiti pe 24 ianuarie 2006 si eliberati pe 2 mai, fi costat guvernul german si mai putin pe « cap de rapit », cum in total « factura » era de 5 milioane $USD (3,92 milioane de euro) !

Imediat dupa ce documentul a fost pus in « circulatie », Ministrul Afacerilor Externe Francez, Jean-Baptiste MATTEI, s-a si « grabit » sa dezminta cu « vehementa » informatia in interviul pe care l-a acordat « Associated Press »-ului spre deosebire de Germania si Italia care n-au « reactionat » in nici un fel !
Cu toate ca Secretarul General al Organizatiei de Aparare al Presei « Reporters sans Frontières », Robert MENARD, a « estimat » ca declaratiile facute de autoritatile franceze prin « vocea » Ministrului francez de Externe nu sunt « adevarate » si ca oricat de « jenanta » ar fi situatia, in realitate, in asemenea situatii, altfel nu exista o solutie de iesire din « criza » ! (poate in anumite situatii, foarte rare, exista si alte solutii, de « compromis », dar nu era cazul ostaticilor francezi detinuti in Irak)
Este chiar el care in 2005 avea sa « semnaleze » in mijloacele mass-media ca o suma de 15 milioane $USD (cca 10 milioane de euro) a fost reclamata de rapitori pentru eliberarea lui Florence AUBENAS si asistentului sau Hussein HANOUN
In incheiere, mentionam ca informatie « generala » ca 250 de straini au fost rapiti dupa « Invazia SUA » in Irak in martie 2003, din care 44 au fost ucisi, 135 « eliberati » (rascumparati ?!), 3 au « reusit » sa scape si 6 au fost « eliberati » ! (de cine, cum ?) Despre restul nu « avem » nici o informatie !

Exista surse mai mult sau mai putin fiabile, mai mult sau mai putin demne de incredere! Totusi, autori ai unor documente de origine germana, recunoscuti, care « utilizeaza » pentru « masurarea » temperaturii si scara Fahrenheit, au convingerea ferma ca atentatul de la 11 septembrie 2001 a fost dus la “bun” sfarsit cu sprijinul serviciilor secrete americane! Ca sub “indrumarea” lor s-ar deasfasura si “fenomenele” de kidnapping in Irak! Cu scopul de a face presiuni politice asupra celor care le sint deja aliati, dar si asupra celor care din diverse motive s-au opus trimiterii de trupe in zonele de “asediu”! Ca “invazia SUA” in Afganistan si Irak, a fost o “necesitate” economica si militara si ca ea a functionat “conform” planului ca si asasinarea lui JFK in 1963! Numai ca in ’63 “calculele” au fost bune! Si L.H. OSWALD a fost identificat “corect” in pielea tapului ispasitor! In schimb, drama din 11 septembrie 2001, a fost imprevizibila! Si tot conform “calculelor”, caderea “gemenilor” a fost un adevarat dezastru, de neimaginat chiar si in cele mai profunde cosmaruri!
In incheiere, s-ar parea ca solutionarea crizelor de ostatici in Irak ar consta de fapt, in rascumpararea ostaticilor contra unor sume de bani, care ar fi “calculat” si “fixat” dinainte, tot de serviciile secrete americane! Ca cei care executa “misiunile” au dreptul la un “adaos comercial” si un…“avantaj in natura”, in functie de dificultati si imprejurari! Ca toate masurile sunt “luate”, pentru ca adevarul sa nu fie niciodata cunoscut, deci sa ramina …misterios! Pentru ca niciodata sa nu poata fi…pierdut! Pentru ca recistigarea lui sa nu fie niciodata …necesara!



 

Citeste articolul integral pe: Actualitatea