Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Corespondent de Presa, Paris;
Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

Articol dedicat Grpului de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale franceze (GIGN)

Pentru eliberarea ostaticilor de pe luxosul yacht de croaziera francez « Ponant » pe 11 aprilie 2008, guvernul francez a pus la punct un plan de actiune de o mare complexitate, o interventie cu totul exceptionala, utilizand mijloace umane si materiale fara precedent, clasat top secret !
Comandourile franceze au actionat in colaborare cu toate fortele militare din zona, atat cele maritime cat si cele terestre, respectiv, ale aerului.
Pe 16 aprile la caderea serii, de pe Aeroportul din Djibouti (fosta colonie franceza intre 1962-1977, tara situata in estul Africii, la Marea Rosie, intre Somalia, Etiopia si Eritrea), Ministrul francez al Apararii Hervé Morin, la bordul unui avion Transall al Ministerului Apararii Nationale, escortat de catre doua avioane GAM-56 al escadrilei DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe) si un elicopter Caracal al Fortelor Speciale, parasea « Les Pays des Braves » (cum o numeau francezii sau inca, Coasta franceza a Somaliei) cu destinatia Paris.
Alaturi de el se aflau si principalii responsabili implicati direct in aceasta interventie spectaculoasa in largul coastei Somaliene, membrii ai GIGN (Grupul de elita de Interventie a Jandarmeriei Nationale franceze) si DGSE.

PREAMBUL

In ajunul craciunului, pe 24 decembrie 1994, un Comando GIA (Grupul Islamist Armat Algerian) format din 4 teroristi « blindati » cu dinamita si « inarmati pana in dinti » au deturnat Cursa AF8969 (Air France), un zbor regulat pe ruta Alger-Paris, pe Aeroportul International Marignane (Marsilia).
Ei revendicau eliberarea unor sefi ai diverselor retele teroriste incarcerati in centrele franceze de detentie si aveau ca obiectiv prabusirea avionului deturnat intr-unul dintre centrele Parisului cele mai frecventate de catre turisti, « Champs de Mars », pe Turnul Eiffel !
In urma unei interventii incredibile, demna de filmele de fictiune, pe 26 decembrie, in a doua zi de craciun, o echipa de GIGN condusa de Adjutantul Sef P. Thierry (singurul ranit cu 3 focuri de arma!), dupa 54 de ore de negociere esuata cu teroristii, a « asediat » avionul deturnat si sechestrat!
Bilantul interventiei : toti teroristii executati « no mercy »!
Niciun pasager, niciun membru al echipajului nu a fost ranit !
Nu mai putin lipsit de interes este rolul GIGN-ului in interventia clasata secret de stat privind eliberarea ostaticilor de pe vasul de croaziera (de lux) « Ponant » pe 11 aprilie 2008, care naviga in apele somaliene.
Este vorba de cei treizeci de membrii ai echipajului, dintre care 22 francezi, 6 filipinezi, un ucrainean si un camerunez, luati ostatici pe vasul « Ponant », vineri, pe 4 aprilie la orele 11h15, sechestrat in apele teritoriale somaliene undeva in apropiere de Cap Gardafui!
O rascumparare in valoare de 2.150.000 $US, provenind din « bani nepublici » a fost « oferita » piratilor, iar sase dintre ei au fost arestati de catre fortele speciale ale Ministerului Apararii Nationale franceze.
Vasul « Ponant » urma sa fie readus, escortat de catre fregatul « Surcouf » in ziua de marti, pe 16 aprilie, in apele teritoriale franceze la Marsilia.
In locul lui si-a facut aparitia, « din intamplare », cea mai « discreta » nava militara franceza « Alizé », avand aliura unei nave hidrografice, apartinand marinei nationale.
In realitate, el nu este altceva decat nava serviciului de actiune al DGSE-ului (care tot in Somalia a negociat eliberarea jurnalistului de la « Libération », Gwen Le Gouil).

APROFUNDAREA DOSARULUI

Actul de piraterie pe vasul de croaziera francez « Ponant » debuteaza vineri, 4 aprilie 2008 la orele 11h15.
Ca majoritatea vaselor franceze, « Ponant » a optat pentru procedura de « control naval voluntar » care consta in a informa cu regularitate pozitia navei, in special cand ea se afla in apele teritoriale ale tarilor de pe coasta Africii, in care exista un risc ridicat de pirataj.
In jurul pranzului, telefonul-satelit al Amiralului Comandant Gérard Valin al FMFOI (Fortelor Militare Franceze in Oceanul Indian, « l’Alindien » in jargon militar) suna la bordul navei de comandament « Var ».
Este Patrick Marchesseau, capitanul yachtului de croaziera de lux « Ponant », care alerta comandamentul.
Informatia este imediat transmisa fortei navale internationale Task Force 150, componenta maritima a operatiunii antiteroriste Enduring Freedom si nu peste mult timp un elicopter al fregatului Charlottetown deplasandu-se in recunoastere la fata locului, confirma legitmitatea alarmei de pe vasul « Ponant », aducand la baza si primele imagini terifiante.
Mesajul transmis in timp util fortelor militarte din zona, US Navy aflandu-se in apropiere isi ofera imediat srviciile propunand o interventie « dura » imprumutand monstruosul sau vas de asalt cu echipajul gata de atac « Tarawa ».
Apreciat in mod deosebit de catre Elysée, totusi, guvernul francez considera ca « evenimantul » are un « caracter » national si lanseaza un plan de actiune simultan pe doua « fronturi » distincte, confom indicatiilor « de necomentat » ale sefului statului, Nicolas Sarkozy
Incepand de sambata dimineata, 5 aprilie, pe de o parte incep « tratativele » intre pirati si armatorul CMA-CGM in exploatarea caruia se afla vasul « Ponant » asistat de catre « negociatorii regionali » de la jandarmeria din Marsilia, iar pe de alta parte, Primul ministru francez, François Fillon, la ordinul Presedintelui Republicii declanseaza planul « Pirate-Mer » (Pirat-Mare) avand doua obiective.
Primul, ca toti ostaticii sa fie eliberati nevatamati. Iar cel de-al doilea, piratii sa nu scape nepedepsiti !
Seful misiunii este numit Contra-Amiralul Marin Gillier de la baza navala din Lorient (An Oriant) in Bretania (vestul Frantei, Morbihan), port la Oceanul Atlantic.
Sef al comandourilor marine, reputat pentru serviciile sale, in special in Rwanda si Afganistan, cunoscut si ca « mana de fier intr-o manusa de otel », la mai putin de trei ore de la declansarea planului « Pirate-Mer », Marin Gillier se afla in biroul lui Nicolas Sarkozy.
Subordonat numai Presedintelui si Sefului de Stat Major al Armatei, Generalul Jean-Louis Georgelin, Gillier se organizeaza imediat.
Mai intai, numeste operatiunea « Thalatine » (« treizeci » in somaliana, reprezentand numarul ostaticilor) si la baza unui avion militar pleaca la Djibouti (la cea mai mare baza militara franceza externa), asteptat deja de catre comandourile speciale marine Penfentenyo din Lorient (dupa numele Capitanului de Vas Penfentenyo de Kervéréguin, ranit mortal pe 12 februarie 1946 la Donaï in Indochina), aflate in zona pentru antrenament.
Specializate in recunoasterea locurilor si instalatiilor maritime, in informatiile tactice in vederea pregatirii operatiunilor militare (culegere de informatii, infiltrari si exfiltrari de personal, parasutism de la mare altitudine, etc.), Comandourile Penfentenyo au efectuat in ultmiul timp numeroase operatiuni militatre in Bosnia (1992), o misiune « Godoria » (1991), o misiune « Malebo » (Ex-Zair, 1996), o misiune « Neptun » in Marea Nordului si mai multe in TAFF (Teritoriile Australe si Antarctice Franceze), dintre care una cu Comandoul de la Monfort specializat in distrugere de la distanta (1997), care s-a remarcat printre altele in Yémen (1994) si in cadrul operatiunilor militare « Pélican », respectiv, « Espadon » si alta la bordul Fregatului de patrula si control « Nîvose » (ianuarie/februarie 2003).
Alaturi Penfentenyo, Gillier mobilieaza si Comandoul « Hubert » (dupa numele Locotenentului Augustin Hubert ucis pe 6 iunie 1944 in timpul debarcarii aliatilor in Normandia) avand baza in Portul Canier (Saint – Mandrier, Var, Sudul Frantei), specializat in actiuni submarine speciale de mare complexitate (lupta subacavatica) care s-a remarcat in ultimii ani in protectia instalatiilor de tragere, precum si a Centrului Subacvatic de Cercetari Nucleare franceze din Mururoa (Oceanul Pacific, Polinezia Franceza), in operatiunile, « Nautile » (legat de evenimentele vasului « Greenpeace » in apele teritoriale franceze), « Pélican » (evacuarea europenilor din Congo-Brazzaville), « Alba » (recuperarea europenilor din Albania, 1997), « SFOR » (in Bosnia, 1997), iar mai recent la « Baliste » (Liban, 2006) si incepand din luna iulie la evacuarea in Beirut ai francezilor izolati in Habbouch, o mica localitate siita din Libanul de sud.
Duminica, in noaptea de 6 aprilie, Gillier convoaca de urgenta si o echipa speciala al GIGN compus din 10 jandarmi « luptatori », cu mare experienta in combaterea terorismului, condus de Colonelul Denis Favier (de la baza lor Satory, Yvelinnes, aria metropolitana pariziana) dintre care opt se vor imbarca pe « Var » vasul comandamentului Fortelor Militare Franceze in Oceanul Indian, cu comandatul lor la bord, « L’Alindien », Gérard Valin si doi pe Fragatul « Jean Bart », mobilizate in zona alaturi de Fregatul « Surcouf » !
Ulterior sosesc inca 15 membrii ai GIGN pentru a intra in actiune la nevoie!
Nici elicopterele speciale „Etraco” utilizate in astfel de misiuni nu vor fi absente!
In plus, Contra-Amiralul Marin Gillier anunta ca in caz de nevoie interventia avioanelor „Mirage 2000” stationate la baza militara franceza din Djibouti, care asteapta semnalul de „atac” in misiunea „Thalatine” este inevitabila!
Pentru siguranta ostaticilor este „convocat” din Madagascar si vasul-scoala „Jeanne D’Arc”, echipat cu un Spital de Urgenta tip ultima generatie, elicoptere „Gazelle” si un avion” Atlantic II”!
Un alt avion „Atalantic II” este delocalizat de la baza militara Lann Bihoué aflata tot in Bretania (vestul Frantei) si convocat de urgenta in zona de conflict!
Astfel, in timp ce la Paris, Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy care „pilota intreaga afacere” convoca zilnic cei cinci „sfetnici” ai sai pentru adoptarea unei solutii politice, respectiv, pe Amiralul Eduard Guillaud, Seful sau particular de Stat Major, Generalul Jean-Louis Georgelin, Seful Statului Major, Consilierul diplomatic Claude Guéant, Ministrul Apararii Nationale, Hervé Morin si Ministrul de Externe, Bernard Couchner, in cealalta parte a lumii, in Oceanul Indian, in jurul yactului „Ponant”, Contra-Amiralul Marin Gillier, care parasind Lorient este parasutat la 1500km distanta in mare pentru pentru a fi „recuperat” de Var”, omul cu „maini de fier in manusi de otel” aflat la comanda unui urias arsenal militar era gata de asalt, de asediu in cadrul operatiunii „Thalatine”!
Francezii au lucrat simultan pe doua planuri.
Pe de o parte, pe plan diplomatic, „echipa” lui Sarko de la Paris obtine acordul verbal al Presedintelui Somalian, Abdullahi Yusuf Ahmed (care exclamase la telefon: „ Ok!, Scapati-ma de tipii astia”!) pentru patrudarea arsenalului militar francez in apele teritoriale somaliene avand ca misiune eliberarea ostaticilor de pe „Ponant” si arestarea teroristilor, precum si extradarea lor in conditii juridice similare celor in care au fost transferati si judecati in Franta, fostul nazist Claus Barbie (in 1983) si teroristul Carlos (in 1994).
Pe de alta parte, pe plan militar, Gillier de pe bordul Fregatului „Jean Bart” urma sa treaca la atac!
Insa, diplomatia a facut „usurel” progrese!
In principiu, negocierile „s-au simplificat” si in cele din urma, in ele nu mai erau implicati direct decat Comandourile de pe Fregatul „Jean Bart” pe care se afla Gillier si echipa de GIGN condus de catre Denis Favier, pe de o parte, respectiv, piratii de pe„Ponant”, de cealalta parte!
In sfarsit, luni, 7 aprilie, cand deja „Ponant” era ancorat la cca 10 km vest de localitatea Garaad, in sudul regiunii autonome autoproclamate, Puntland, la 850 de km de locul unde a fost sechestrat de catre pirati, s-a ajuns la un acord!
Piratii solicitau 2.150.000 de $US (exact!) pentru eliberarea ostaticilor!
Banii au fost platiti de catre asiguratorul armatorului, societatea de asigurari AIG si adusi in trei saci continand in total 21.500 de bilete de 100 de $US!
Ei au ajuns pe „Jean Bart” pe cai „nedefinite”, tinute strict secret.
Si modalitatea de „plata” s-a negociat imediat la fata locului: trei somalieni contra doi membrii GIGN si un membru al Comandoului „Hubert”!
Totul s-a derulat cum a fost prevazut!
Ma rog, aproape!
Vineri, 11 aprilie, a avut loc schimbul in plina mare!
Rascumpararea ostaticilor!
Eliberarea si transferul lor pe Fregatul „Jean Bart”, iar ulterior, sambata, 12 aprilie pe vasul-scoala „Jeanne D’Arc” pentru un examen medical aprofundat!
Operatiunea totusi continua!
Pentru ca piratii trebuiau sa fie prinsi si arestati!
Urmarirea lor pe calea aerului nu a ridicat dificultati avand in vedere uriasul arsenal militar francez din zona!
Insa, ei s-au refugiat in primul sat din apropiere incercand sa dispara printre localnici!
O interventie militara a fi cauzat grave distrugeri si pierdri de vieti omenesti, in special in randul populatiei.
Gillier decide sa nu-i mai urmareasca!
Nu are nici un rost!
Si totusi, peste zece minute, una dintre masinile de teren (4x4) ai piratiilor este reperat.
Fara ca soferul sa observe, un elicopter „Gazelle” ghidat de unul dintre avioanele „Atlantic II” o ajunge din urma, apropiindu-se la numai 100-120 de metri.
Un membru al comandourilor „Hubert” trage cu un „MacMillan” de 12,7 mm capabil sa nimereasca o tinta la cca 2000 m, folosit in special pentru distrugerea motoarelor puternice „Go Fast” ai traficantilor de droguri!
Un singur foc si motorul explodeaza!
Piratii, sase la numar, din cei 12 „talhari la drmul mare” (Dirty Dozen !) care au sechestrat vasul, sar fiecare pe unde apuca si incearca sa riposteze cu pustile lor automate Kalasnikov AK-47!
Din pacate „ploaie” de gloante ai membrilor comandoului din „Gazelle” îi face sa renunte si sa o ia la fuga!
Doua « Alouette III » si un « Panther » care au insotit elicopterul « Gazelle » lasa fiecare cate trei membrii ai comandourilor de pe « Jean Bart » !
Nu peste mult timp, fugarii sant prinsi unul cate unul, obositi, aflati la capatul puterilor si imbarcati pe „Panther”.
Dar misiunea nu este inca terminata! Unde sunt ceilalti?
Cautarile continua, dar ghinion!
Lansarea unui „Mayday” de catre avionul „Atlantic II” pune capat misiunii!
Este un semn de „détresse” (pana), unul dintre motoarele lui se blocheaza!
Avionul este obligat sa aterizeze in Yemen.
Sfarsitul misiunii!
Piratii cu ostaticii sunt imbarcati pe „Ponant”, escortat de catre Fregatul „Surcouf” cu fortele militare franceze la Marsilia pentru a fi judecati in Franta!
Marti, pe 15 aprilie, ei sunt „expediati” cu un avion special al fortelor aeriene franceze la Paris si inculpati de catre magistratii antiteroristi de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) in dosarul „Thalatine”!
Miercuri, pe 16 aprilie, toti responsabilii militari ai operatiunii se retrag la bazele lor!

COMENTARIUL AUTORULUI

Ca si in 1994 pe Aeroportul Marignane, desi « The Big Boss » al misiunii „Thlatine” a fost Contra-Amiralul Marin Gillier (cu intregul sau arsenal militar – saizeci de soldati de elita, cincizeci de comandouri de marina), este GIGN-ul (cu cei zece „luptatori de clasa” ai sai) care a jucat rolul important atat in negocierile cu piratii cat si in rascumpararea ostaticilor de pe yachtul „Ponant”.
In schimb, daca in 1994 oamenii GIGN-ului au luat cu asalt avionul Companiei Air France pentru eliberarea ostaticilor, in operatiunea „Thalatine” ei s-au „rezumat” la rascumpararea lor!
Si numai din cauza revendicarilor!
Considerate „rezonabiele” de catre seful GIGN-ului, Colonelul Denis Favier.
Daca in cursul acestei operatiuni era vorba de bani si in fond si la urma urmei nici macar de „bani publici” (din care aproape jumatate au fost recuperati!), in evenimentul din 1994, era vorba de eliberarea unor sefi ai diverselor retele si organizatii teroriste condamnati pentru crime de sange, cee ce era de neconceput, de negociat!
Niciodata un astfel de compromis nu poate fi facut! In nicio imprejurare.
Este un principiu fundamental al GIGN-ului!
In sfarsit, operatiunea „Thalatine” se desfasura in plina mare „deschisa”, pe cand in 1994 teroristii desi erau „blocati” pe Aeroportul Marignane de catre GIGN, ei aveau ca obiectiv decolarea avionului si prabusirea lui la Paris pe Turnul Eiffel!
Era evident ca avionul nu putea decola de pe aeroport sub nicio forma.
In ciuda faptului ca in 1994 in avionul A321 al Cursei Alger-Paris AF8969 erau retinuti 227 de pasageri de catre patru teroristi, arsenalul militar desfasurat de catre Elysée era nesemnificativ fata de cel utilizat in operatiunea „Thalatine”, in care treizeci de ostatici erau sechestrati de o banda bine organizata de „profesionisti” compusa din « Dirty Dozen » si nu din pescari, raufacatori de „duminica”, „amatori” cum se credea la inceput!
Evident, cand Generalul Jean-Louis Georgelin, CEMA (Seful de Stat Major al Armatei) a primit „vestea” telefonic, pentru o corecta gestionare a crizei, imediat s-a deplasat la Centrul de Planificare si de Conducere al Operatinulor plasat sub birourile sale din Bulevardul Saint Germain la Paris, unde si-a instalat o „celula de criza” cu hartile detaliate ale coastelor africii, Cap Gardafui, Ras Asir, convocand de urgenta toti specialistii in terorism, in rapiri si sechestrari de persoane pentru a-i consulta, precum si pe cei care puteau gestiona criza, GIGN-ul!
Atunci o interventie militara de proportii a fost privilegiata! Si inevitabila!
In concluzie, „dosarul” trebuie clasat „secret de stat” pentru ca consecintele pot fi dramatice si opninia publica nu trebuie nici informata, nici „consultata”!
Astfel, Franta se pregatea la nevoie, de o mare demonstratie de forta in stil „US Army”!
Sa puna in evidenta uriasul sau arsenal militar de care dispune in cazul in care situatia o impune, pentru a confirma inca odata ca este o mare putere militara si politica in lume!
Pe parcurs insa, negocierile intre pirati, pe de o parte, pe de alta parte, armatorul, fiul acestuia Radolphe Saadé, Directorul General al CMA-CGM de la Marsilia (Un grup mondial de fundatie de intreprinderi de transport maritim prin container, avand ca Presedinte pe Naïla Saadé), „degenereaza” in sensul ca se ajunge la un „compromis”: rascumpararea!
Ceea ce „compromite” operatiunea „in forta” al Contra-Amiralului Marin Gillier!
In incheiere, merita sa semnalam si faptul ca desi piratii in urma negocierilor cu exploatatorul yachtului „Ponant”, familia Saadé, stiau ca acestia dispun de o asigurare in valoare de 3 milioane de euro, ei nu au solicitat decat suma (fixa!) de 2.150.000 de $US!
Din „generozitate” fata de Compania de Asigurari AIG?
Din „bun simt” fata de familia Saadé?
Sau, pur si simplu pentru ca aceasta suma le era necesara!
Care nici macar nu putea fi impartita exact intre « Dirty Dozen »!
EPILOG Avocatii celor sase pirati somalezi, presupusi autori al sechestrarii iahtului « Ponant », au depus luni, 13 octombrie 2008 o cerere de anulare a procedurii juduiciare motivand ca in interpelarile lor pe teritoriul somalez cu care Franta nu are niciun fel de acorduri bilaterale in acest sens, fortele militare franceze care au intervenit pentru arestarea piratilor au comis o serie de iregularitati !
Cererea a fost depusa la Camera de Instructie al Curtii de Appel Paris, care urmeaza sa o studieze in « timp util » !
Conform avocatului apararii Cédric Alépée, interpelarile au avut loc pe un teritoriu strain si nu sunt cunoscute detalii legat de modul in care ele s-au desfasurat !
In principiu, interpelarile ar fi trebuit sa fie facute de catre politia locala « la fata locului » si nu de catre militarii francezi care nu aveau nicio competenta teritoriala !
Pana la transferul lor in Franta, timp de cinci zile cei sase somalezi au fost « sechestrati » la bordul unei nave franceze in regim de retentie administrativa, dupa care au fost obligati sa paraseasca tara lor Somalia, fara ca intre aceasta tara si Franta sa existe un acord de extradare !
Pe 18 aprilie lor li s-au deschis dosare penale la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris si plasati in detentie provizorie pentru « sechestrare in banda organizata »
NOTA Conform documentelor Agentiei CP Conseils care lucreaza pentru armatori si al carui director este fostul Comisar Charles Pellegrini, in lume au fost consemnate exact 263 de acte de pirataj, ultimul avand loc pe 27 iulie in largul Port Cros (Departamentul Var, Franta)!
Cei patru agresori cagulati au debarcat pe iaht, au dat drumul marinaruluui in grija caruia se afla ambarcatiunea, dar au disparut cu ea fara urma, pentru totdeauna!

Citeste articolul integral pe: Actualitatea