In direct de la Paris:
"EUTANASIA" (*).
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Corespondent, Grupul de Presa al Politiei Capitalei. (*) Articol prezentat in limba franceza cu articolul "MOARTEA" la colocviul National cu participare Internationala de la Paris: "Les soins palliatifs et les malades en fin de vie"

Procesul de la Périgueux a adus din nou in prim plan o dezbatere « publica » pe tema eutanasiei « uitat » de mass-media dupa achitarea D-nei Marie Humbert in Dosarul « Vincent Humbert », unul din cele mai celebre cazuri din istoria eutanasiei in Franta ! (a se vedea si articolul « Moartea » aparut anterior si prezentat in comentarii la acest articol)

Responsabili de moartea unei paciente Paulette Druais (65 de ani) pe 25 august 2003 la spitalul comunal din Saint-Astier, suferind de un cancer la pancreas in faza terminala, dupa un proces care a durat 4 zile, Curtea de Jurati (Juriul Pupular) al TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Périgeux (Dordogne, Aquitaine), compusa din « doisprezece oameni furiosi » (noua alesi la intamplare de pe listele electorale si trei magistrati) a decis dupa o deliberare de doua ore achitarea asistentei medicale Chantal Chanel (40 de ani) si acordarea unei pedepse de un an de inchisoare cu suspendare pentru Dr. Laurence Tramois (35 de ani), care « teoretic », riscau treizeci de ani de recluziune criminala in Dosarul Penal « Druais », conform Articolului 221 – 5 din Codul Penal Francez! (a se vedea si Articolul « Moartea »)
Inculpatii au fost acuzati de provocarea unei eutanasii « active » D-nei Paulette Druais printr-o injectie letala cu clorura de potasiu!
In rechizitoriul sau de o ora si jumatate, Avocatul General al acuzarii, Yves Squercioni, reprezentand Ministerul Public, sustinut si de viceprocurorul Frédéric Bernardo, solicita ca pedeapsa doi ani de inchisoare cu suspendare pentru Dr. Laurence Tramois inculpata cu capul de acuzare « otravire premeditata » si un an de inchisoare pentru asistenta sa Chantal Chanel, acuzata de « complicitate la otravire premeditata » !
In plus, ei au atras atentia juriului in mod deosebit ca o eventuala achitare a celor doua cadre medicale ar putea avea consecinte deosebit de grave privind utilizarea procedurii, care poate conduce la abuzuri de proportii in care ea « scapa de sub control » !
In ceea ce priveste apararea, avocatul Pierre-Olivier Sur, reprezentand D-na Chanel, a insistat asupra faptului ca clienta sa nu si-a facut decat « datoria » punand astfel capat unei suferinte ingrozitoare la care Paulette Druais a fost « condamnata » de soarta !
Mai mult ! Avocatul Dr.-ului Tramois, Benoît Ducos-Ader a scos in evidenta, « cacofonia judiciara », « disfunctiunea justitiei », precum si « ipocrizia » care « domneste » in asemenea procese penale, avand in vedere ca si in alte procese de eutanasie « activa » cei inculpati au fost intotdeauna achitati !
Un exemplu in acest sens fiind celebrul caz Humbert, in care pe 27 februarie 2006, Judecatorul de Instructie Anne Morvant de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) « Boulogne sur Mer » (Arras, Pas de Calais), prin ordonanta n°03012089 declara un « non-lieu » (incetarea urmaririi penale) contra Doamnei Marie Humbert, mama lui Vincent, precum si contra medicului sef al serviciului de reanimare si terapie intensiva al centrului hélio-marin din Berck, Frédéric Chaussoy, care de comun acord, la solicitarea lui Vincent, pe atunci in varsta de 21 de ani, devenit tetraplegic, mut si nevazator, in urma unui grav accident de circulatie, i-au provocat o eutanasie « activa » pe 24 septembrie 2003 ! (a se vedea si Articolul « Moartea »)

APROFUNDAREA DOSARULUI

Din investigatiile noastre facute in acest dosar, reiese clar ca cei inculpati nu au « abuzat » in nici un caz de eutanasia « activa » !
Din declaratiile Dr.-ului Bernad Camiade care a examinat pacienta D-na Paulette Druais, internata la spitalul Saint-Astier pe 1 august in faza terminala a bolii, reiese clar ca in ciuda unor cantitati impresionante de morfina si antibiotice administrate (la limita admisa !), ea suferea de o infectie renala cu complicatii, febra (imposibila de « controlat » !), escare multiple profunde pe toata suprafata corpului, ocluziune intestinala, precum si de o depresie nervoasa, care o tineau intr-o agonie intre viata si moarte !
In plus, voma aproape neintrerupt ! Iar in momentul provocarii eutanasiei « active », chiar propriile ei excremente !
Insa, in ceea ce priveste dorinta ei de a i se provoca o eutanasie « activa », nu exista nici o « dovada » certa !
D-na Paulette Druais, desi se afla intr-un stadiu foarte avansat al bolii ei, era constienta pana cand intrase in coma si, nu si-a exprimat niciodata dorinta provocarii unei eutanasii « active » in fata personalului medical din spitalul Saint-Astier !
Si totusi, ea isi dorea propria-i moarte, pentru a pune capat suferintei « nemarginite » la care era condamnata!
Injectia mortala cu clorura de potasiu facuta pe 25 august la orele 22h30 de asistenta Chantal Chanel si prescrisa de Dr. Laurence Tramois, in fapt si la urma urmei nu a facut decat sa puna capat suferintei lui Paulette Druais dupa aproximativ o ora, care asa cum rezulta din investigatiile noastre, nu mai avea de trait decat cel mult cateva zile !
Relativ la acest important element al anchetei, mentionam ca personalul medical din spitalul Saint-Astier, responsabil cu ingrijirea bolnavului sustinuse ca Paulette Druais nu mai avea de trait decat cateva ore, pompele funebre fiind contactate deja din noaptea de 22 catre 23 august !
Ori, de ce sa provocam o eutanasie « activa » unei paciente, care se afla deja la sfarsitul lungului drum al suferintei catre moarte si care nu mai are de trait decit cateva ore?
Credem ca acesta ar fi trebuit sa fie elementul central al problemei pe care la proces acuzarea nu a stiut sa o « exploateze » cum trebuie !
Ministerul Public, reprezentat prin unul din avocatii generali ai acuzarii, Yves Squercioni, poate prea « emotionat » si « sensibil » la eveniment nu a ridicat aceasta problema « cheie » care poate ar fi dat nastere la alte intrebari, mai mult sau mai putin indiscrete in ceea ce priveste « executia » doamnei Paulette Druais !
Celalalt acuzator insa, viceprocurorul Frédéric Bernardo, a insistat cu « convingere » asupra faptului ca « medicul nu are dreptul sa decida de viata sau moartea pacientului » si ca Legea Leonetti, privind bolnavii aflati in faza terminala a unor boli incurabile (« les soins palliatifs ») dezbatuta in 2005-2006 (timp de un an in parlament !) este « mult prea avansata privind legislatia europeana, relativ la aceasta problema » !
Alt element important ! Am aflat ca mama pacientei a suferit de aceasi boala in urma careia a decedat, cu ani in urma !
Deci, Paulette Druais care a ingrijit-o, a facut « cunostinta » cu suferinta « indirect » de care ea insasi avea sa aiba parte, in « direct », ceva mai tarziu !
Este oare motivul pentru care dupa internarea ei la Spitalul Saint-Astier pe 1 august, ea si-a manifestat dorinta ca nu vrea sa-si mai vada sotul si restul familiei ?
Isi dorea oare sa nu fie vazuta si compatimita de cei dragi din jurul ei in starea grava in care se afla ?
Mentionam ca Paulette Druais, desi resemnata, « tinea » la viata si suferea inca si mai mult pentru faptul ca trebuia sa o « paraseasca » !
In plus, intodeauna se intreba « de de se intampla ei aceasta nenorocire »!
Mentionam ca sotul ei Michel Druais, care nu a fost « consultat » pentru provocarea eutanasiei « active », nu a depus nicio plangere contra celor doua inculpate !
El cunostea Dr. Tramois de peste 20 de ani ! Deci era ferm convins ca ceea ce ea a decis este « bine » pentru toti, inclusiv pentru doamna Druais !
Din contra, el a multumit celor doua femei ca au ajutat-o pe Paulette Druais sa-si puna capat suferintei si agoniei in care se afla, manifestandu-si indignarea in fata curtii pentru procesul care lor le-a fost intentat!
Nici baiatul doamnei Paulette Druais, Laurent, nu s-a aratat mai « tolerant » cu curtea, declarand ca este « odios de ceea ce au parte Chantal si Laurence », afirmand ca-i era insuportabil sa-si vada mama « eliminand excrementele pe gura » !
In sfarsit, nora pacientei, Sophie, sotia lui Laurent, era sora dr.-ului Tramois, ceea ce implica intr-un fel o hotarare luata in « familie » !
Cu alte cuvinte, « executia » doamnei Paulette Druais, a fost dusa la « bun sfarsit » de catre o « intreprindere familiala » !
Pacienta fiind in coma profunda in momentul « executiei », asistenta Chantal Chanel care efectuase injectia in timpul serviciului ei (de garda), avea acordul familiei!
Din declaratiile ei rezulta clar ca ea era convinsa de faptul ca nu comite o crima ci un act prin care ajuta un om sa moara in demnitate !
Un act prin care pune capat unei lungi suferinte, « inimaginabile » !
Este si mai important faptul ca ea declarase curtii sub prestare de juramant, ca nu a comis acest act de « mare generozitate », nici pentru a ajuta familia pacientei si nici pentru faptul ca Dr. Laurence Tramois i-a prescris tratamentul, ci din propria ei convingere, gandind ca ceea ce face este bine, este pentru binele pacientei, si o datorie a ei, ceea ce nu « contrazice », cel putin practic, Juramantului lui Hipocrat !
In ceea ce priveste pe Dr. Laurence Tramois, plangand la proces, in fata curtii declarase ca pentru ea prescrierea tratamentului a insemnat un « act de iubire », de respect pentru d-na Paulette Druais si in nici un caz, complicitate la o « crima premeditata » !
Insa, ea avea mari « dificultati » de a explica juratilor de ce nu executase personal acest « act de iubire », la care de-altfel ea nici nu dorea macar sa asiste!
«Este pentru prima oara in viata mea cand am fost confruntata cu o asemenea problema! Toate tehnicile si metodele clasice pe care le folosim in cazurile de terapie paliativa, (« soins palliatifs », ingrijirea persoanelor aflate in faza terminala ale bolilor incurabile) esuasera.
« Eram convinsa ca am gasit o solutie buna pentru pacienta, insa necorespunzatoare pentru echipa care o asistase si in special pentru asistenta care trebuia sa execute decizia mea», afirmase Dr. Tramois la interogatoriul avocatului general al acuzarii reprezentand Ministerul Public, dl. Squercioni !
In sfarsit, avocatii celor doua cadre medicale din boxa acuzatilor, Pierre-Olivier Sur si Benoît Ducos-Ader au subliniat in pledoariile lor « nevinovatia » clientilor lor !
« Vidul » in legislatia franceza, dar si in cea europeana in ceea ce priveste eutanasia « pasiva », si in special cea « activa » este in primul rand « responsabil » de actul lor, a atras atentia apararea, care poate fi interpretat ca un gest de « mare curaj » si de « responsabilitate » !
Avocatii au amintit deasemenea de « ipocrizia » legii privind eutanasia, de « prezenta » cacofoniei in sistemul judiciar francez relativ la aceasta tema, precum si de disfunctionarea lui la toate nivelurile, respectiv, de manifestul celor 2134 de infirmieri (asistente medicale) si medici, publicat inainte de proces, prin care ei solicitau o noua legislatie in cadrul terapiei paleative, mai « eficace » care sa reglementeze dreptul de a muri in demnitate !
Ei au solicitat curtii achitarea clientilor lor !
Remarcam aici ca la alegerile prezidentiale din 2007, numai Partidul Socialist se pronuntase « ferm » pentru legiferarea eutansaiei, considerand a fi una din reformele care trebuie facute cu prioritate!
Cu atat mai mult cu cat, candidata Ségolène Royal, declara in emisiunea « A vous de juger » pe principalul canal national public « France-2 », ca ea insasi « a trait de aproape » un eveniment similar traumatizant ca cel al d-nei Paulette Druais, care a « marcat-o profund pentru tot restul vietii » !
Sotul ei, François Hollande, primul secretar al Partidului Socialist, afirmase in public ca daca sotia sa va fi aleasa presedinte al Republicii Franceze ea va cere Parlamentului Francez votarea legii privind eutanasia « activa », evident cu « toate precautinile necesare » pentru a putea fi evitate eventuale abuzuri de « natura criminala » !

COMENTARIUL AUTORULUI

Dupa cum am mai mentionat, in Franta exista o lege privind eutanasia, a lui Leonetti (dupa numele Dr.-ului Jean Leonetti care a propus-o parlamentului pentru a fi votata) inca din aprilie 2005, insa destul de « confuza » si « imperfecta », dupa cum remarca si fostul senator Henri Caillavet, 93 de ani, care la proces a descris cu detalii modul in care si-a ajutat tatal sa « moara si el in demnitate » !
« Eu nu ma consider un asasin, ci doar un aparator al dreptului de a muri in demnitate », declara el juriului popular insarcinat cu pronuntarea verdictului in Dosarul « Druais » !
Contactat ulterior, Dr. Christophe Bayon, generalist la spitalul Saint-Astier, care nefiind un adept al eutanasiei, ci al unei « eutanasii de exceptie », ne-a declarat ca mai mult de 10% din cazuri de eutanasie nu pot fi « reglate » cu ajutorul legii Leonetti votata cu ocazia celebrului Dosar « Humbert », in care fusese inculpat Dr. Frédéric Chaussoy! Cu atat mai mult cu cat Vincent Humbert, tetraplegic, nevazator, nu se afla intr-o stare de agonie, in faza terminala a unei maladii incurabile, el putand fi mentinut in viata artificial ani sau zeci de ani!
Cu alte cuvinte, in aceste situatii medicul curant este obligat sa « triseze » pentru a provoca o eutanasie « activa » !
Ceea ce legea Loenetti interzice, insa sub forma ei « pasiva », o « tolereaza», bineinteles in anumite « limite », destul de greu de definit!
In principiu, ea « autorizeaza » personalul medical sa « suprime tratamentul si sa mareasca doza de medicamnte contra durerilor » !
Insuficient si conform Presedintelui Comisiei Medicale de la Spitalul Saint-Astier, Dr. Jean-Claude Charrut, pentru ca peste 75% dintre francezi vin sa moara in spitale, in urma unui tratament paliativ !
Iar cand ei nu mai au posibilitatea sa « solicite » moartea, sunt rudele lor care o « pretind » in numele muribundului !
Din contra, Dr. Jean-Marie Faroudja, Presedintele Consiliului Ordinului Medicilor din Dordogne a « sustinut » acuzarea, considerand ca legea Leonetti in cazurile de eutanasie este mai mult decat « suficienta », estimand ca este inacceptabil din punct de vedere moral ca un medic sa-si « ajute pacientul sa moara », chiar daca este vorba de o faza terminala a unei boli incurabile !
In sfarsit, investigatiile noastre ne-au permis sa intelegem si « mecanismul » unei « executii » de acest gen, care poate fi generalizat la « scara » (dar cu prudenta !) si care in mod vident, a creat « ceva » probleme atat Ministerului Public insarcinat cu acuzarea, ca de-altfel si juratilor care trebuiau sa se pronunte asupra verdictului !
Astfel, ar fi fost « normal » ca Dr.Tramois sa comita ea insasi acest act, avand in vedere dubla sa calitate, pe de o parte, medic, iar pe de alta parte, « membru » al familiei pacientei !
Cu atat mai mult cu cat, este ea cea care a prescris injectia mortala in urma careia pacienta ei Paulette Druais a decedat dupa cca o ora!
Insa, odata prescriptia mortala decisa, « ordinul de executie » a fost facut cunoscut infirmierelor, care il transmiteau una la alta pina in noaptea in care Chantal Chanel a fost de garda !
Si acest lucru fara nici un dialog ! De ce ? De frica !?
Din cele declarate de infirmiera Sylvie Belair, ea insasi a fost una dintre cadrele medicale prin mainile careia a « tranzitat » prescriptia, in urma careia a avut o intrevedere cu Dr.Tramois, care la randul ei afirmase ca : « stiu ca comit un act de eutanasie activa, dar daca as fi sigura ca ea isi revine din coma…. (!? Ce vroia sa spuna prin asta Dr. Tramois, nu stim ! Pentru ca ea a negat ca ar fi avut o asemenea discutie cu infirmiera, mai ales ca cea care trebuia sa execute « comanda » sustine ca ea a propus medicului sa-si consulte intreaga echipa responsabila de ingrijirea doamnei Druais inainte ca « executia » sa fie pusa in « practica »!
In ciuda unui « dialog » intre cele doua cadre medicale (daca el a existat cu adevarat ?!), am aflat ca o alta infirmiera, Véronique Baignier-Maxant, este cea care a aleretat conducerea spitalului, care la randul ei a sesizat justitia, pentru ca ea refuzase categoric sa comita o « crima »,!
In plus, ancheta ne-a permis prin depozitia D-lui Frédérique Lanneau, cadru administrativ la spitalul Saint-Astier, sa « consideram » D-na Dr. Tramois ca un « individ periculos », care isi « teroriza» la tot pasul subalternele sale, asistentele medicale si infirmierele !
D-l Jean-Alain Nollen, Presedintele Curtii, s-a aratat insa « foarte intelegator » (relativ!) cand i s-a atras atentia asupra faptului ca in cursul noptii la spitalul Saint-Astier nu exista decat o singura asistenta medicala si cinci infirmiere pentru 200 de bolnavi, dintre care 10 in tratament paleativ ! Si nici un medic de garda, prezent !
Chantal Chanel era singura in momentul in care provocase eutanasia « activa » prin injectarea letala a prescriptiei doamnei Dr. Tramois !
Este interesanta si depozitia Dr.-ului Christophe Bayon, coleg al doamnei Dr. Laurence Tramois, in care el pune in evidenta faptul ca chiar daca in cazul d-nei Druais nu se poate aplica Legea Leonetti (cca 10% din cazurile de tratamente paleative !), « frontiera » dintre « ameliorarea durerii unui muribund » si « ajutorul acordat lui pentru a muri », practic, este foarte foarte « sensibila » si greu de pus in evidenta!
De aceasi parere era si Dr. Jean Charrut, Presedintele Comisiei Medicale al Spitalului Saint-Astier, care considera ca in cazul doamnei Druais moartea era inevitabila si ca procedura la care s-a recurs era una « umana » si « aprobata » de majoritatea cadrelor medicale din spital, fara ca ele sa se fi exprimat « in direct » aceasta parere !
Aceasta « teza » a fost confirmata si de o alta infirmiera Catherine Lestang, prezenta la spital in noaptea « executiei », care « in principiu » era considerata la spital ca « independenta » !
Pozitia ei a fost sustinuta, din informatiile pe care le detinem mai mult sau mai putin oficial si de catre infirmiera Marie-Josée Orgambide, cea care « primise » ordinul de « executie »!
In aceste conditii, evident, legea Leonetti din aprilie 2005 pare « ipocrita » !
Pentru ca ea autorizeaza « dreptul de a fi lasat sa moara pacientul aflat in tratament paleativ in faza terminala a unei boli incurabile », dar nu autorizeaza termenul juridic de « euthanasie »!
Sub nici o forma! Nici cea « pasiva » si cu atat mai putin cea « activa » !
Asa cum mentionasem mai sus, Dr. Bernard Cambiade, insarcinat cu expertiza dosarului medical a pacientei D-na Paulette Druais de la spitalul Saint-Astier, ne-a afirmat ca ea « avea numai cateva ore de trtait », deci « procedura » era la limita « matematica » a legii Leonetti !
Care limita ? Pentru ca limita, matematic, se calculeaza intr-un punct de acumulare a unei multimi !
Iar punctul de acumulare a unei multimi, tot matematic, este punctul al carei vecinatati, oricat ea ar fi de mica, intersecteaza multimea in cel putin un punct diferit de el insusi !
In concluzie, legea Leonetti, la urma urmei este foarte « aproximativa » !
Iar interpretarile ei « devin » o multime ! O multime deschisa ! Matematic !
Ceea ce contrazice si ipoteza, dar si concluzia !
Pentru ca o lege « aproximativa » si interpretabila nu poate fi aplicata riguros !
Sau poate fi aplicata neriguros, oricum ! Fara restrictii !
Si nu ne-am oprit aici !
Contactand Asociatia pentrul Dreptul de a Muri in Demnitate (ADMD), am aflat ca procesul intentat celor doua cadre medicale nu este o exceptie!
Ca asemenea procese au loc atat in Franta cat si in restul Uniunii Europene « regulat »
si care nu-si au rostul, « practic » vorbind !
Ele sunt « consumatoare » de « energie » si de « bani » care in loc sa fie constructive intr-o societate in plina expansiune economica si sociala sunt « destructive » si « ipocrite » prin care se « calca in picioare » atat demnitatea celui « executat » cat si al celui « care executa » o « sentinta » prin natura profesiei pe care o are !
Marturia « smulsa » lui Chantal Chanel pare a fi « temerara » !
Conform celor declarate de ea, o asistenta medicala competenta, cu experienta indelungata in domeniul «tratamentelui paliativ», in spitalele franceze, exista un numar impresionant de bolnavi, batrani care « asteapta sa moara » ! In demnitate !
A alege intre o suferinta terorizanta, chinuitoare sau a muri in « demnitate », credem ca este dreptul pacientului de a decide ! Conform legislatiei privind Drepturile Omului !
Si in nici un caz de Legea Leonetti ! O lege « ipocrita » care « trage la raspundere » pe cei care ajuta sa puna capat suferintei insuportabile ai celor care au luat decizia sa moara !
In momentul de fata, numai doua tari ale UE (fondatoare), cele de « jos », Belgia si Olanda au legalizat eutanasia « activa » intr-un cadru « foarte riguros »!
In situatii cu totul « speciale »! Adevarat, si ele interpretabile!
Si totusi, dintre cele 350 de eutanasii active legale provocate in Belgia intre 2004-2005, decesele nu reprezinta decat 0,36% !
In Spatiul Economic European (EEE) eutanasia mai este autorizata si in Elvetia, iar in SUA, in Statul Oregon, sub forma de « ajutor acordat sinuciderii persoanelor aflate in faza terminala a unor maladii incurabile »!
Intr-o alta tara fondatoare a Uniunii Europene, in Italia, euthanasia se « confrunta » cam cu aceleasi probleme ca si in Franta, tara fondatoare si ea a Uniunii Europene!
Este celebru cazul Dr.-ului Mario Riccio, anestezist, care anul trecut, pe 20 decemrie a provocat o eutanasie « pasiva», debransand aparatul care asigura respiratia pacientului sau Piergiorgio Welby in varsta de 60 de ani, suferind de distrofie musculara si care isi descria suferinta ca o « tortura permanenta » !
Actul lui, in urma caruia Procurorul Republicii de la Roma l-a inculpat intr-un dosar penal cu capul de acuzare « omucidere prin consens (acord, intelegere) », a dat nastere unei dezbateri nationale pe tema eutanasiei, care a divizat Italia catolica, in cei « pro » si « contra » acestei tehnici aplicate « destul de des » in timpul tratamentului paliativ !
In cursul lunii martie a acestui an, acelasi procuror a cerut Judecatorului de Instructie Renato La Viola care instrumenta cazul sa « inchida » dosarul si abandoneze acuzatia "omicidio del consenziente" contra Dr.-ului Mario Riccio, pentru ca asa cum rezulta din ancheta, medicul a respectat drepturile constitutionale ale lui Welby, el insistand ca tratamentul lui sa fie sistat !
Si asta in ciuda faptului ca La Viola considera Riccio vinovat de « omucidere prin consens » si avea de gand sa-l pedepseasca sever, cu o recluziune criminala pana la 15 ani de, conform Codului Penal Italian !
In sfarsit, daca justitia italiana a « recunoscut » in Riccio, un erou, fostul presedinte italian Francesco Cossiga l-a calificat un « criminal », iar Biserica Catolica a refuzat lui Welby funerariile religioase, Papa Benoît XVI, considerand eutanasia o « crima », pentru ca « viata este sacra » si ea trebuie traita pana la « ultima suflare » ! Pana cand « Domnul hotareste sa puna capat ei» !


 

Citeste articolul integral pe: Actiunea